Pe mine nu mă mai interesează de mult timp cine nu mă place sau cine mă urăște. Nu are relevanță cât timp știu că îmi văd de viața mea, că sunt un om corect, că nu nedreptățesc pe cineva, că nu am datorii la cineva, că nu aduc prejudicii cuiva. Știu că am dreptul să trăiesc după bunul plac și că nu trebuie să cer aprobarea nimănui pentru alegerile mele. Dacă la început credeam că trebuie să mă apăr și să mă justific în fața acelora care mă percepeau/judecau greșit, acum știu că asta ar fi o mare irosire de energie și de timp. Unii sunt pur și simplu proști sau ușor de manipulat și cred orice gogomănie. N-au decât.
Eu pot trăi foarte bine și fără să fiu plăcută de toată lumea, iar dacă unii trăiesc în confuzii, n-au decât.
Vorba cuiva care m-a văzut explicând-mă și apărându-mă de cineva care mă acuza că insult și înjur oamenii care mă dezaprobă (lucru total neadevărat!): "Dacă te-ar acuza cineva că de fapt nu ești femeie ci bărbat, ce ai face, te-ai dezbrăca să îi arăți adevărul?" :D La fel este cu orice acuzație, inepție sau intenție de a instiga lumea împotriva mea: nu-mi pasă și nu fac niciun efort să mă justific. Oamenii cu discernământ știu ce să creadă și ce nu și nu pot fi duși de nas de proștii care cred că pot păcăli pe toată lumea, nici de nefericiții care cred că vor fi fericiți dacă le tulbură liniștea altora. Eu știu deja că apucăturile acestea deviate sunt niște probleme grave... iar mie îmi stârnesc doar milă. Pacea sufletească nu mi-o strică nimicurile ăstea lumești... m-am obișnuit și sunt imună. Așa cum unii sunt imuni la iubire, eu sunt imună la ura lor. Mă flatează doar preocuparea lor obsesiv compulsivă față de persoana mea. :D
Pace și fericire! ;)
Irina Binder
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu