.jpg)
S-a născut în Miercurea Ciuc, la 11 decembrie 1942 și încă de copil se juca de-a cascadorul, spre disperarea cadrelor didactice. A absolvit Academia de Sport în 1966, dar s-a specializat şi în arte marțiale, gimnastică, scrimă, călărie şi alpinism. Pe când evolua la circ în trupa Ganea, Szobi Cseh a fost selecționat de Sergiu Nicolaescu pentru nou-înființata şcoală de cascadori. Unul dintre prietenii săi cei mai buni a fost mereu calul, căruia i-a purtat un imens respect pentru că i-a stat alături pe căldură și frig, pe ploaie și soare, la bine și la rău. Indiferent de suișurile și coborâșurile carierei sale, cu rolul Buză-de-Iepure din seria cu Mărgelatu, un rol cu evoluție surprinzătoare pe care l-a interpretat cu dezinvoltură, Szoby Cseh va rămâne în memoria românilor de pretutindeni. „Mă cățăram pe acoperișul caselor din Brașov, intram în podurile lor care erau lipite unele de altele. Mutam dintr-un pod în altul cârnații, slănina și alte ce mai găseam pe acolo. De aici apăreau multe certuri între proprietari. Mama mă bătea cam toată ziua, iar tata mă bătea temeinic când ajungea seara acasă. Iar de la școală am atâtea aventuri, încât nu pot să povestesc în cuvinte. Eram spaima tuturor cadrelor didactice. Nu mi-a plăcut niciodată să mă pună cineva să învăț. În rest citeam de bună voie tot ce putea. Eram un justițiar, iubeam adevărul, dreptatea și căutam să îi pedepsesc pe cei care după părerea mea nu aveau onoare. Adolescentului Szobi Cseh i-aș spune acum să nu acționeze la primul impuls, să amâne pentru o zi toate deciziile pe care le-a luat sub puterea impulsului”, mi-a povestit într-un interviu pentru Jurnalul Național acum mulți, mulți ani. Bacalaureatul a fost cel mai greu obstacol din viața lui, singurul examen din viață de care i-a fost frică, după aceea totul a mers de la sine. S-a remarcat târziu deși i s-au oferit multe roluri începând de la 24 de ani. Prima dată când a simțit sentimentul de recunoaștere a fost la premiera filmului „Trandafirul galben”, primul din seria „Mărgelatu”. „Nu am luat nicio palmă, niciun pumn. Astea sunt prostioare, lucruri mărunte. Până acum am suferit cinci comoții cerebrale, cinci fracturi la coloană și o fractură de bază de craniu, toate făcute la filmări, la cascadorii cu mașini și motociclete, în țară și peste hotare. Nu am realizat nici 10% din câte mi-ar fi plăcut. În general, am realizat ce mi-am dorit din punct de vedere calitativ, mai puțin cantitativ. Iubesc foarte mult oamenii simpli și marile valori intelectuale. Tot ceea ce contează este onoarea”, mărturisea Szobi Cseh. Ar fi fost ziua lui astăzi. Ar fi împlinit 80 de ani.
Credit foto: Studiourile Buftea
Preluat de la Loreta Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu