Adrian Păunescu: An Nou
Să ne gândim la mica, lovita noastră țară,
Să ne gândim la lume, la patrie din nou,
Să-i fie dreaptă calea, aicea și afară,
Să ne gândim la țară, acum de Anul Nou .
Ulucile din sate sunt pline de zăpadă,
Pe muchii arde gustul ninsorii saturat,
O, niciodată țara ca fulgul să nu cadă,
Doar viscol, iarna, fie-i furtunile ce bat .
Să nu se-adeverească tăcerea iernii moartă,
Să nu se-adeverească răceala dinspre brazi,
Să nu se-adeverească nici iarna, decât azi,
Și de e frig în aer, ne fie cald în soartă .
Noi suntem neam de soare, poetul spunea Triste,
Venit în urma noastră la Pontul Euxin ;
Dea Domnul, țara noastră zăpezii să-i reziste
Și viscolelor aspre care din lume vin .
Ea știe să reziste . E grâul ei dovada
Că poate să prefacă întregul rău în bun,
Putem ura cu toții acum pentru zăpadă,
Pentru aceste marmuri ce cred că se depun .
Și viu să-i fie grâul și calea fie-i dreaptă,
Și vii să fie fiii ce credincioși îi sunt,
Într-a ninsorii umbră un an solar așteaptă,
Acum în toată țara miroase a pământ .
Să ridicăm paharul ce însuși se răstoarnă
Și pentru morții noștri, odată ridicat ,
Să ridicăm paharul pentru această iarnă
Pe care țara noastră o biruie treptat .
Foto
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu