NOSTALGIE PRIMĂVĂRATICĂ
Tu primăvară prea repede-ai plecat
Și nu știi cât de tare o să doară
Petalele ce pe furiș le-ai scuturat
La mine-n călimară.
Parcă m-ai dus în vară prea grăbită
Și coacerea mi-a fost forțată,
Iar inima tot mai rănită
S-ar vrea în floarea ta scăldată.
Privesc spre tine înapoi
Și te zăresc într-un ungher,
Iar lacrimile mă inundă în șuvoi
Și îți zâmbesc sub raiul meu de cer.
Mă las purtată de gânduri luminate
Când știu că vei rămâne-n lumea mea;
Petalele de maci însângerate
În mâna care scrie vor îngenunchea.
Cerneala va avea parfumul florii de salcâm
Și vor zvâcni cuvinte cu miros de tei;
Pe fiecare călător am să-l îndrum
Din primăvară să-și păstreze un crâmpei.
Mireasma florilor de trandafir
Nicicum nu o să piară
Când rădăcina poartă stropi de mir
Iar crinul poate fi oricărei frunți tiară.
Oh, primăvară, nicicând să nu mai pleci
Din colțul meu de suflet,
Când simți că-mi dau târcoale lilieci
Tu să-i alungi cu al tău clinchet!
În poala inimii cu strășnicie să te-afunzi
Și lampadarul sufletului să-l aprinzi.
Cornelia Mazilu , Volumul: Își toarce viața anii
<3 Să păstrați un colț de primăvară mereu într-un cotlon de suflet, prieteni minunați! Gânduri înflorite tuturor, cu miresme de împliniri, de clipe fericite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu