LEGENDA TEIULUI
Astăzi am simțit parfumul care nu se poate discuta ci doar trăi ,cel care poartă puterea Divinității, al serilor de "acasă ", cel promis Mariei Bunescu ,teiul...
Teiul este considerat pomul sfânt al poporului român în coroana căruia Dumnezeu nu aruncă cu săgețile trăsnetelor.Copacul simbol al lui Eminescu ,protectorul îndrăgostiților, al soției perfecte ,al simplității, inocenței si bunătății. Adesea marca locul de întâlnire al oamenilor din comunitățile rurale ,datorită puterii de a scoate adevărul la lumină .La români ramurile înflorire de tei se aduc acasă de Rusalii ,după ce au fost sfințite în biserică, iar în astrologie este asociat cu luna ,simbolic cu semne zodiacale ale Gemenilor,Taur şi Săgetator,
,folosit în tratarea multor afecțiuni....
Hai să "bem" povestea. ...
Se spune că demult trăiau o fată şi un băiat care se iubeau.Pe fată o chema TEIA ,iar pe băiat ALBIN.Dragostea lor era atât de curată încât i s-a dus vestea. In felul acesta a aflat despre cei doi si domnitorul țării de atunci ,care era un om crud şi nedrept.Cum a aflat el despre cei doi,a trimis oameni ca să o ridice pe fată şi să o aducă la el ca să o facă soție. Oamenii au luat -o cu silă , iar pe băiat l -au ucis cu săbiile ,iar de pe locul unde a căzut băiatul s-a ridicat o insectă micuță care avea în coadă un ac.Adusă în fața domnitorului nu a cedat insistențelor acestuia spunându -i că rămâne credincioasă iubitului ei mort şi de durere ,în câteva zile,Teia a murit şi ca răzbunare că se opusese stăpânului ,a fost înmormântată intr -un loc pustiu.Dar pe locul acela a crescut un copac mare şi cu flori mirositoare şi in fiecare vară micuța albină vine la tei, ca şi cum ar vrea să continue dincolo de moarte povestea de dragoste dintre Teia şi Albin...
Sursa
Internet
Foto
Jibert
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu