... gânduri...
ÎNSINGURARE
Mă ning zilele și mă-ncarcă de spini ,
Sângerez prin toate rănile astea deschise
De parcă mi-e carnea împăiată-n lumini
Și mă biciuie mâna cu fuioare de vise .
Pentru că iarna mi-e peste putință străină
Și albul mă-ntristează ca pe-un zid ,
Sunt vrejul de-ntuneric în lumină ,
O rădăcină răsucită în pământ arid .
Sorb seva lui și ea se dispersează
În trupul meu ca într-o sferă de cristal ,
Un curcubeu țâșnind artezian dansează
Și mă izbesc de lume ca un val d
e mal .
g . g .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu