TOAMNA IUBIRII
FELICIA FELDIOREAN
Prin labirintul de vise
În toamna cu lacrimi de dor
Să luăm toate frunzele-ucise
Şi să le-ngropăm printre flori.
E toamna ce-n veci ne desparte
Cu lacrimi pe frunze căzând
Şi vremea ce trece de toate
Aşteaptă un semn prea curând.
Şi-n toamna ce-n veci ne desparte
Cu lacrimi pe frunze căzând
Şi vremea ce trece de toate
Aşteaptă un semn prea curând.
Şi-n toamna aceasta prea crudă
Cu frunze udate de ploi
Ne luăm rămas bun înc-o dată
De viaţă ne-ascundem,de noi.
Acum când e toamnă pe ape,
Acum când e toamnă-n amurg
Ne spunem cuvinte uitate
Al căror ecou e prelung.
E ultimul semn ce rămâne
În sufletul nostru cu ploi
O frunză pierdută ne spune
Că-i ultima toamnă în doi.
13 SEPTEMBRIE 1987 – într-o toamnă colosal de tristă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu