Noiembrie, sfârșit
.
De-atâta ploaie, parcă s-a-nserat
Și-n jurul amintirilor ne strângem,
Nici nu-i nevoie de tristeți în plus
Și nici de lacrimi, dacă vrem să plângem.
De-atâția picuri, umerii ni-s drepți
Și-un gând mereu prea rece curge-n spate,
Într-un oraș cu oamenii bătrâni
Ce între toamne ultime se zbate.
Ne plouă pe aici, prin București,
Ca pe-o fereastră-nchisă în poveste,
Pe strada unde nu mai sunt copii
Și unde nici iubire nu mai este.
Ana-Maria Păunescu
#totusipoezia, #anamariapaunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu