.jpg)
Acum 25 ani, în 1999, pe 27 iulie, la Costineşti, se stingea unul din cei mai mari muzicieni blues şi rock din România, regretatul Iuliu Merca, fondatorul si leaderul formatiei " Semnal M ". DUMNEZEU sa-L ierte si sa-L odihneasca in pace si lumina vesnica!!!
" În tabără, studenţii au cusut patru cearceafuri şi le-au întins ca un banner mare, pe care au scris: „Plângeţi, a murit Iuliu Merca”.
" ... Colegii de trupă nu s-au putut aduna decât seara târziu. Trebuia să urce formaţia pe scenă şi să cânte. Atunci a fost un moment fantastic. Doar atunci am început să îmi dau seama ce a însemnat Iuliu Merca pentru românii din ţara asta. Pentru mine până atunci era TATA şi punct. Nu am stat niciodată să mă gândesc ce făcea de fapt tata, deoarece era tot timpul lângă mine. M-am trezit seara pe plaja arhi-plină de lume, Semnaliştii au urcat pe scenă … şi veniseră foarte mulţi artişti, aflaţi pe Litoral, în seara respectivă la Costineşti, să vadă concertul. Nu mi-a venit să cred când am văzut că toată plaja, toţi plângeau. Am văzut o plajă imensă, arhi-plină de oameni pe care nu-i cunoşteam, care plângea. Nu mi-.a venit să cred. Atunci am stat şi m-am gândit „vai de mine. Vai, ce om a fost tata.” Pentru mine a fost mereu doar tata.” A povestit Iulia Merca.
" „În 1999 , pe 27 iulie, la Costineşti, într-o zi cu canicula si fara nici o mișcare de aer, Iuliu Merca trecea dincolo….A fost chitaristul care m-a influenţat cel mai mult , un compozitor de geniu si un vocalist de excepție. Un om cu o personalitate imensă, Iuliu a fost prieten atât cu mine cât şi cu tatăl meu, filozofia lui de viaţă punându-şi amprenta pe tot mediul înconjurător. Era „Larger than Life ” , prototipul unui adevarăt star, oricât ar fi fost de gri perioada comunistă , el strălucea aşa cum ar fi strălucit dacă se năştea pe alt continent ! „, a scris astăzi cunoscutul chitarist de blues şi rock clujean Totu Rareş pe contul personal de Facebook. "
" ... Eu îl ţineam de mână. M-am uitat la el, şi aveam impresia că i se scurtează privirea. La un moment dat, cum stăteam aproape de el, parcă se uita la ceva între noi. A fost o senzaţie groaznică. Atunci aşa am socotit că este cea mai mare pedeapsă să îţi vezi unul dintre cei mai buni prieteni cum se stinge, dar după aceea am înţeles şi mai bine adevărul pur: ce cinste mi-a făcut Dumezeu ca acest om care pe undeva mi-a marcat destinul şi toată viaţa, să îşi petreacă ultimele secunde din viaţă lângă mine. " Stefan Nagy.
https://clujulcultural.ro/ziua-in-care-a-plecat-un-mare
.../
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu