.jpg)
<3 Cântecul inimii <3
A fost odată ca niciodată un bărbat măreț care s-a însurat cu femeia visurilor sale. Din iubirea lor a rezultat o fetiță încântătoare, iar mărețul bărbat o iubea foarte mult.
Când fetița era foarte mică, bărbatul o lua în brațele sale, îi îngâna o melodie la ureche și dansa cu ea prin cameră, spunându-i:
- Te iubesc, fetițo.
Pe măsură ce fetița creștea, mărețul bărbat o îmbrățișa adeseori și îi spunea:
- Te iubesc, fetițo.
Dar fetița a început să îl respingă, spunându-i:
- Nu mai sunt o fetiță.
Mărețul bărbat râdea și îi răspundea:
- Pentru mine vei rămâne întotdeauna fetița mea.
La un moment dat, fetița, care acum nu mai era mică, a plecat de acasă în lumea largă. Pe măsură ce afla mai multe lucruri legate de sine, ea înțelegea mai multe și despre bărbatul care îi era tată. Și-a dat astfel seama că acesta era cu adevărat măreț și puternic, căci acum îi putea înțelege măreția. Una din marile sale calități era capacitatea de a-și exprima iubirea față de familia sa. Oriunde s-ar fi aflat fetița, bărbatul o suna și îi spunea:
- Te iubesc, fetițo.
A venit însă o zi în care fetița care nu mai era mică a primit un telefon, dar nu de la mărețul bărbat, ci în legătură cu el. Persoana de la celălalt capăt al firului i-a spus că tatăl ei a suferit de un atac de cord în urma căruia rămăsese paralizat. Nu mai putea vorbi și medicii nu erau siguri că putea înțelege ceea ce i se spunea. Mărețul bărbat nu mai putea zâmbi, râde, merge, îmbrățișa, dansa, și nu îi mai putea spune fetiței, care nu mai era mică, că o iubea.
De aceea, fetița s-a întors acasă. Când a intrat în salonul de spital și s-a uitat la mărețul bărbat, acesta i s-a părut firav și deloc puternic. Bărbatul s-a uitat la ea și a încercat să îi spună ceva, dar nu a reușit să vorbească.
Fetița a făcut singurul lucru pe care îl putea face: s-a așezat pe pat lângă mărețul bărbat. Din ochi îi curgeau lacrimi și ea și-a trecut brațul pe după umerii lipsiți de viață ai tatălui ei.
Și-a sprijinit capul de pieptul lui, iar prin minte i-au trecut multe gânduri. Fetița și-a adus aminte de timpurile minunate petrecute alături de el și de cât de protejată și iubită s-a simțit. Inima i s-a umplut de durere la gândul că nu mai putea auzi cuvintele care îi oferiseră întotdeauna atâta mângâiere.
Atunci, ea a auzit bătaia inimii mărețului bărbat. Din această inimă se născuseră muzica și cuvintele care au reconfortat-o de atâtea ori. Inima lui continua să bată, fără să-i pese de faptul că restul corpului său era paralizat. Și în timp ce stătea astfel, s-a petrecut un miracol: fetița a auzit cuvintele pe care își dorea atât de mult să le audă.
Inima bărbatului a rostit ritmic cuvintele pe care gura lui nu mai putea să le exprime...
Te iubesc
Te iubesc
Te iubesc
Fetițo
Fetițo
Fetițo...
Și ea a simțit aceeași stare de mân
gâiere. <3
Patty Hansen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu