CORINA-ROTH

 Ai auzit vreodată de Dumitru Dan, românul care a făcut înconjurul lumii pe jos (1908–1914)?

Într-o epocă în care hărțile nu erau încă terminate, iar mersul pe jos era un mod de viață, un tânăr din Buzău și-a propus ceva ce părea imposibil: să meargă pe jos în jurul lumii.

Se numea Dumitru Dan.

Era student la geografie la Universitatea din Paris când a aflat de un concurs internațional organizat de Touring Club de France:

„Cine va reuși să facă înconjurul lumii pe jos, va primi un premiu de 100.000 de franci.”

Pentru mulți era o nebunie.

Pentru el, era o chemare.

Împreună cu trei colegi români – Paul Pârvu, George Negreanu și Alexandru Pascu – a jurat că vor reprezenta România în această aventură.

Și au pornit la drum, îmbrăcați în costume populare românești, cu opinci în picioare și tricolorul la piept.

„Vom arăta lumii cine sunt românii și cât de departe pot merge.”

Au plecat în 1910 din București.

Au traversat Europa pe jos, ajungând până în India, China, Japonia, America, Africa.

Au mers peste 100.000 de kilometri, prin 74 de țări.

Au dormit în corturi, prin sate, pe marginea drumului. Au fost primiți de oameni simpli, de preoți, de misionari, de prinți și de președinți.

Dar drumul n-a fost ușor.

Cei trei colegi ai lui au murit pe parcurs – unul în India, altul în China, altul în Brazilia.

Dumitru Dan a rămas singur.

Dar nu s-a oprit.

A mers mai departe, purtând costumul popular românesc, cântând din fluierul său, vorbind lumii despre România, o țară mică, dar plină de suflet.

A traversat deșerturi, jungle, munți.

În America a mers pe Route 66 înainte ca ea să existe.

În Asia a fost atacat de câini sălbatici.

În Africa a mers desculț, după ce i s-au rupt opincile.

Când a ajuns înapoi în Europa, lumea îl privea ca pe o legendă vie.

A terminat călătoria în 1914, la București, chiar înainte să înceapă Primul Război Mondial.

A fost declarat oficial câștigătorul concursului și recunoscut drept primul om din lume care a făcut înconjurul planetei pe jos.

Din păcate, izbucnirea războiului a oprit premierea. Nu și gloria.

Mai târziu, Guinness World Records i-a confirmat performanța.

„Am mers ca român și m-am întors mândru că lumea întreagă a știut că vin din România.”

La bătrânețe, locuia modest la Buzău, iar în camera sa ținea o hartă mare, pe care trasa cu creionul albastru drumul vieții lui.

Peste 100.000 de kilometri de praf, sete, vis și curaj.

Un drum care a început cu un pas și s-a terminat cu o lecție:

„Lumea e mare, dar un om hotărât o poate cuprinde cu propriile picioare.”

  Sursă Wep .