MĂ TROIENESC ZĂPEZI, IUBIREA MEA
Se-nvârtejesc atâția fulgi de nea
Și ninge-ntruna peste mine.
Mă troienesc zăpezi, iubirea mea,
Și mă topesc gândindu-mă la tine.
.
S-a așternut atâta iarnă între noi
Și-un ger năprasnic ne îngheață.
Un crivăț suflă timpul peste amândoi
Fiori de gheață ne așază peste viață.
.
Privesc cum lunecă tăcerile asurzitor
Și gândurile rătăcesc prin cer,
Iar lacrimile-ngenunchează-n fața lor
Și-un dor năprasnic se aprinde peste ger
.
Și scânteiază schije peste bezna nopții
Să-ți lumineze tainic ochii ce-au orbit,
Ca nu cumva să cazi răpus în fața sorții:
Tu să te lași doar de iubire înrobit.
.
Am obosit, iubire, de-atâtea așteptări cernite,
Iar ceasurile ni se-nvârt tot timpul înainte...
.😥😥😥😥😥
CORNELIA MAZILU - VOLUMUL: MUGURI DE GÂND ÎN LUMINĂ
Foto
Predeal 1997Revelion



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu