Pășim desculți
Pășim desculți prin roua surie-a dimineții
Lăsând în urma noastră roire de lumină
Cu fiecare geană în despletirea ceții
Pășim sfioși și tandru ținându-ne mână
I-atâta măreție spre naltul care urcă
Privirea ta curată și-a freamătului buze
Îți sorb setos din palme a ta dorință nudă
În unduiri mijite cum roua de pe frunze
Iar tu ca o vestală peste nomade vremuri
Sfioasă mi-te-apropii în-cuibărită-n mine
A inimii bătaie și-al glasului tău tremur
Mă-nverberez iubito în dezmierdări sublime
Și flori de câmp vitralii te îmbracă în culoare
Iar pasul tău zglobiu ce calcă iarba verde
Își lasă urma-ți cale, în unduiri splendoare
O primăvară dulce ce-n vară mi se pierde
Și iarba foșnitoare pe-a vântului strunire
Mi-aduce susurând ca un suspin pribeag
Un cântec n-aripat tărâm de tăinuire
În care tu-mi ești lira a tot ce am ma
i drag
Vasile Luca



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu