.jpg)
„Copacul cu oale” este una dintre cele mai frumoase, colorate și curioase tradiții din spațiul românesc, întâlnită cu precădere în regiunea Maramureșului (dar și în unele zone din Oaș sau Sălaj).
Dacă te plimbi prin satele maramureșene (cum ar fi pe Valea Izei), vei observa din loc în loc, în curțile oamenilor, câte un copac bătrân (sau doar o creangă uscată și ramificată de dubele casei) plin ochi cu oale din lut, colorate în roșu, albastru sau negru.
Tradiția spune că acest copac nu este acolo de decor, ci este un „anunț matrimonial” din vremurile în care nu existau rețele sociale.
Codul culorilor: Cum se citește copacul?
Sătenii și trecătorii știau exact ce se întâmplă în acea gospodărie doar privind crengile copacului. Fiecare oală avea un rol bine definit:
Oala roșie din vârf: Acesta era cel mai important semn. Dacă în vârful copacului era pusă o oală de culoare roșie, însemna că în acea casă este o fată de măritat. Era un semnal verde pentru flăcăii din sat că pot veni în pețire.
Numărul de oale: Cu cât erau mai multe oale pe crengi, cu atât familia era mai înstărită. Fiecare oală reprezenta, simbolic, o parte din zestrea fetei (perne, țesături, pământ sau animale). Oalele erau, de fapt, zestrea la vedere.
Oalele întoarse invers: Oalele se puneau mereu cu gura în jos. Pe de o parte, ca să nu strângă apa de ploaie și să se spargă la îngheț, iar pe de altă parte, simboliza faptul că acea casă este „plină” și așezată.
Ce se întâmpla când fata se mărita?
Copacul cu oale își schimba dinamica în momentul în care fata își găsea alesul și avea loc nunta.
În mod tradițional, după ce nunta era făcută, oala roșie din vârf era dată jos. În unele sate, exista obiceiul ca flăcăii să încerce să spargă oalele în timpul petrecerii, ca semn al trecerii fetei în rândul femeilor măritate, sau copacul era pur și simplu tăiat, misiunea lui fiind îndeplinită.
Semnificația profundă
Dincolo de caracterul practic (pețitul), copacul cu oale era și un simbol al pomului vieții. El lega pământul de cer și arăta continuitatea familiei. Lutul din care erau făcute oalele reprezenta legătura strânsă a țăranului român cu pământul, iar utilitatea lor în bucătărie arăta că fata este harnică și pregătită să devină gospodină.
Astăzi, chiar dacă tinerii se cunosc pe internet și nu mai așteaptă să vadă oala roșie din vârful pomului, maramureșenii păstrează mândri acești copaci în curți ca un omagiu adus trecutului, transformându-i într-un adevărat brand turistic al zonei.
Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu