viața mea a rămas pe drum cu lumină. Ce felinare de oameni au tot luminat și mă luminează.
Istoria are vremurile ei cu întuneric și lumină, dar asta de azi parcă se scrie dintr-un manual bine tipărit.
Mă mai mesăgesc cu fel de fel de oameni, unii plecați departe tare de pe aici sau rămași chiar aici, scriind despre una, despre alta, despre unii, despre altele.
Rămân trecător prin lumină, ca atunci, în tinerețea unde am învățat să ascult tăcerea greierilor care nu știau istorie și să mă bucur de tristețea licuricilor care luminau pentru oamenii vremurilor.
În rest, tot un prost am rămas.
“sigur eram mult mai prost
în vremuri vechi și învechite
dar
nu m-am lăsat înhățat de întunericul
oamenilor de atunci.
cineva de sus de Sus
și mulți alții de sus de Jos
au tot lăsat tristeți de licurici
pe unde treceam
și eu nu mă rătăceam
noaptea când visam
și , mai ales,
ziua, când chiar era întuneric.
Adi Bezna
sigur,
mai sunt prost și acum,
dar parcă,
cineva de sus de Sus
și mulți alții de jos de Jos,
mai aruncă tristeți de licurici
pe calea asta din fața mea
unde întunericul
a găsit oamenii potriviți “



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu