CORINA-ROTH

 👩🏻MOMENTE MEMORABILE DE POVESTE…✨

4 iulie 1876 este ziua în care România a făcut un pas uriaș nu pe câmpul de luptă, ci pe drumul solidarității:

La București lua ființă Societatea Națională de 🏥Cruce Roșie din România, instituție care avea să devină una dintre cele mai importante organizații umanitare ale țării și a 32-a societate națională de 🏥Cruce Roșie recunoscută la nivel mondial. La numai câteva săptămâni de la înființare, pe 23 august 1876, aceasta era recunoscută oficial de Comitetul Internațional al 🏥Crucii Roșii, intrând în marea familie a Mișcării Internaționale de 🏥Cruce Roșie.

Momentul nu a fost întâmplător. În 1874, România ratificase Convenția de la Geneva din 1864, prin care statele semnatare se angajau să protejeze răniții, personalul medical și voluntarii în timpul conflictelor armate. În același timp, războiul sârbo-otoman și tensiunile tot mai mari din Balcani au arătat cât de necesară era existența unei organizații neutre, pregătite să aline suferința oamenilor, indiferent de uniforma pe care o purtau.

Actul de înființare a fost semnat de personalități marcante ale vremii: Nicolae Kretzulescu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza, George Gr. Cantacuzino și marele medic 👨🏻‍⚕️Carol Davila, unul dintre întemeietorii medicinei moderne românești. Primul președinte al organizației a fost prințul 🤴🏻Dimitrie Ghica, care a condus societatea timp de peste douăzeci de ani, între 1876 și 1897.

Primul sediu al Crucii Roșii Române a funcționat într-o aripă a 🏥Spitalul Colțea, iar activitatea a început aproape imediat. La doar două săptămâni de la înființare, pe 20 iulie 1876, prima ambulanță a 🏥Crucii Roșii Române a plecat spre frontul războiului sârbo-otoman. Voluntarii români au îngrijit mii de răniți și bolnavi, fără să țină seama de naționalitate sau de tabăra din care făceau parte, oferind lumii primul exemplu al modului în care România înțelegea să respecte idealurile umanitare.

În timpul Războiul de Independență al României, organizația și-a dovedit pe deplin valoarea. Au fost organizate spitale de campanie, trenuri sanitare și formațiuni medicale care au însoțit armata română, iar alături de medici și voluntari s-au aflat numeroase femei devotate, care au îngrijit răniții cu un curaj și o dăruire remarcabile. Câțiva ani mai târziu, 👸🏼Regina Elisabeta a României avea să devină una dintre cele mai importante susținătoare ale 🏥Crucii Roșii Române, implicându-se activ în dezvoltarea și prestigiul organizației.

Emblema 🏥Crucii Roșii – crucea roșie pe fond alb, adoptată prin Convenția de la Geneva – este astăzi unul dintre cele mai respectate simboluri din lume, semnul sub care milioane de voluntari și cadre medicale au salvat vieți, au adus speranță și au demonstrat că, dincolo de orice conflict, umanitatea trebuie să rămână pe primul loc.

Astăzi, 🏥Crucea Roșie Română face parte din Mișcarea Internațională de 🏥Cruce Roșie și Semilună Roșie și continuă să intervină în situații de urgență, să pregătească populația pentru dezastre, să promoveze donarea de sânge, educația pentru sănătate și sprijinirea celor vulnerabili. La aproape 150 de ani de la acel 4 iulie 1876, misiunea ei a rămas aceeași: să fie acolo unde suferința are nevoie de speranță. Pentru că adevărata măreție a unei națiuni nu se vede doar în paginile victoriilor sale, ci și în puterea de a întinde o mână celui aflat în nevoie. Iar aceasta este una dintre cele mai frumoase moșteniri pe care istoria ne-a lăsat-o.

🤗Sursa internet🤗