Vara promisă
Te-aș fi iubit cum n-ai mai fost,
Ca un soldat în plin război,
Dar uite, plouă fără rost
Iar între noi.
Ca într-o gară, nu știu cum,
Când unul vine și-altu-i dus,
Și rătăcim pe același drum
În sens opus.
Ne răsfoiește timpul, femeie,
Pe un peron vechi de gară,
Tu Iliada, eu Odisee,
Scrise demult, într-o vară.
Te-aș fi iubit ca un pândar
Ieșit la drum în calea ta,
Dar zilnic trece și-n zadar
Altcineva.
Suntem și noi ca două punți
Pe apa unui singur dor,
Dar despărțiți de niște munți
Întâmplător.
Ca un copil te-aș fi iubit,
Ce fură mere din vecini,
Uitând că totul e păzit
De-un gard cu spini.
Dar vara ce ne-a logodit
Cu brâu de flori împurpurat,
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevărat.
de Dan Verona
Dan Verona (n.1 iulie 1947, Luncani, județul Bacău) este un poet, prozator și traducător român.



.jpg)





Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu