Speranţă de toamnă
Poemu-acesta de iubire va fi mereu însufleţit
De ochii tăi frumoşi anume ca de întâiul răsărit.
Şi vin cuvintele şuvoi şi-n suflet se imprimă
Atunci când ne vorbesc de noi, de dorul din inimă.
Şi vin şi lacrimi uneori când mă gândesc la tine
Şi te aştept cum aştept zorii roşind peste ruine.
Mă bucur când primesc măcar o veste cât de mică
Acum când peste tot se ştie că dragostea abdică.
Poemu-acesta de iubire ce-l scriu acum cu teamă
Aş vrea să-ţi fie amintire-poem de pus în ramă.
Trimit cu el, o mângâiere să ţină cât o viaţă,
Sărutul meu izvor de miere, trimit a mea speranţă.
Ioana Voicilă Dobre



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu