"Uneori mă întreb ce aș mai cere de la viață…
Iar azi, doar azi, n-aș cere bogății, nici timp întors, nici drumuri noi.
Aș cere ceva mai simplu… și mai curajos.
Aș ruga ca anii rămași să mă lase să merg desculța prin propriul suflet,
fără poveri inutile, fără vină moștenită, fără temeri care nu-mi mai aparțin.
M-aș elibera… da, de toate acele simțiri care cândva m-au frânt,
de cei care m-au făcut să mă îndoiesc,
de tăcerile pe care le-am purtat când voiam să strig.
Aș cere voie să mă răsfăț…
cu tot ce mi-am refuzat din frică, din obișnuință
sau pentru că nu știam că merit.
Pentru că adevărul e simplu: nu viața a greșit.
Eu am ales.
Eu am decis pe cine iubesc,
pe cine ascult
și cui îi dau puterea să mă rănească.
Iar azi înțeleg… fără mânie, fără reproș.
Pentru că tot eu am învățat să mă ridic,
tot eu mi-am adunat bucățile în tăcere
și tot eu am avut curajul să încerc din nou.
Așa că nu…
nu mă plâng de viață.
Îi mulțumesc.
Pentru că acum știu să iubesc fără așteptări,
să dăruiesc fără să mă pierd
și să rămân… dar și să plec,
când sufletul meu o cere.
Azi nu vreau să mă întorc.
Azi vreau doar să pășesc ușor,
să fiu sincera cu mine
și împăcata cu ceea ce am fost.
Pentru că, în cele din urmă…
viața nu-mi datorează nimic.
Dar eu…
îmi datorez totul." ~ Milka MagTorre



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu