.jpg)
Pe 7 noiembrie se împlinesc 115 ani de la nașterea Mariei Lătărețu.
I se spunea „Privighetoarea Gorjului”, „Crăiasa cântecului românesc”, dar poate că niciunul dintre aceste nume nu reușește să cuprindă cu adevărat ceea ce a însemnat Maria Lătărețu pentru cântecul popular românesc.
Născută în Bălcești, județul Gorj, într-o familie cu 16 copii, a cunoscut sărăcia și greutățile încă din copilărie. A început să cânte de foarte tânără, iar vocea sa, memoria muzicală extraordinară și talentul de a transforma trăirile omenești în cântec au făcut-o una dintre cele mai mari interprete ale folclorului nostru.
A avut o viață în care bucuriile profesionale s-au împletit cu suferințe greu de imaginat. A pierdut cinci dintre cei șase copii, iar în 1971 și-a pierdut și soțul, lăutarul Mihai Tică Lătărețu, alături de care își construise drumul artistic.
Dar poate cel mai tulburător capitol al poveștii sale avea să fie scris în septembrie 1972.
În timpul unui turneu prin țară, Maria Lătărețu a ajuns în comuna Românești, județul Botoșani. Era bolnavă și se afla sub tratament, însă nu a renunțat la întâlnirea cu publicul. La finalul unui spectacol susținut la căminul cultural, i s-a făcut rău și, la numai 60 de ani, viața ei s-a încheiat. Diagnosticul consemnat în relatările despre moartea sa a fost congestie cerebrală.
Există mai multe mărturii despre ultimele sale clipe. Una dintre cele mai cunoscute spune că artista ar fi interpretat atunci cântecul „Vă las cântecele mele”. De-a lungul timpului, această poveste a devenit aproape o legendă, însă nu trebuie confundată cu o certitudine documentară.
Și aici se oprește povestea unei vieți, dar nu și a unui glas.
Dincolo de moartea Mariei Lătărețu, rămâne ceva mult mai important: o moștenire pe care nicio trecere în neființă nu o poate lua.
Rămân cântecele, rămâne glasul acela inconfundabil și rămâne o parte din sufletul Gorjului, pe care l-a purtat cu ea oriunde a ajuns.
Iar noi avem datoria să nu lăsăm uitarea să se așeze peste oamenii care au făcut cinste cântecului românesc.
Dor de Pridvor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu