A murit poeta Constanţa Buzea

Poeta Constanţa Buzea a încetat din viaţă în această dimineaţă. "Prin dispariţia Constanţei Buzea literatura română suferă o grea şi dureroasă pierdere. Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu o pot face în zilele de 1 şi 2 septembrie la sediul Uniunii Scriitorilor", anunţă Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti.

Potrivit scriitorului Horia Gârbea, preşedintele ASB, sicriul cu corpul neînsufleţit al poetei va fi depus sâmbătă la sediul USR din Capitală urmând ca duminică sau luni la prânz acesta să fie înmormântată, probabil la Cimitirul Bellu.

Constanţa Buzea a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970. Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru, iar din 1990 a lucreat ca redactor la România literară, unde a semnat rubrica de corespondenţă „Post-restant“.

Opera poetică a Constanţei Buzea numără peste 20 de volume, la care se adaugă câteva antologii. Poetei i s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. Constanţa Buzea este şi autoare de cărţi pentru copii, apreciate şi răsplătite cu premii literare.

Constanţa Buzea, socotită de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, s-a născut în 29 martie 1941, la Bucureşti. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu cu care are doi copii, Ioana şi Andrei.

“N-aş fi putut spera, copac al vieţii,/ să-mi duci verdele crud din primăvară/ pulberi şi flori ce tandre adiară/ spre alt final decât cel al blândeţii// blând tu în tot şi-n fiecare frunză/ duios ca pasărea ce vrea să moară/ de ea văzut în ultima ei oară/ miraculoasă masă-ntinsă-strânsă/ graal luminos la cina cea de ceară// vizibil în priveliştea ascunsă/ din care păsări nasc şi pururi zboară// oricând acum mereu odinioară/ ia-mi din destin această mască plânsă/ să fiu rănită şi să nu mă doară” - Cină bogată în viscol

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/observator/constanta-buzea-a-murit-622453.htm
Constanta Buzea
Leac pentru ingeri

Sunt trista, dar de tine niciodata.
Fug animalele speriate de minuni
La care nu mai stim sa ne gandim,
Miercuri si marti, vineri si luni.

Saraci in zile, cine stie, trecem
Legati la gat de lungi copilarii
Ninsi de puterea sfintelor petreceri
A nu fi, a te naste, a iubi.

Ce-mi dai, sa nu mor azi, sa mai rezist?
Leac pentru ingeri, cantecul meu trist.