Când toamna frunza se preface-n liră
Când toamna frunza se preface-n liră
Prin codru vântul şuieră zănatic
Din trupu-i arămit rupând sălbatic
Şi-n tâmpla-i tristă ploile se miră.
Din tălpi de nori durute plânge cerul
Pe sângerânde piscuri ţipă bruma
În vise-ngenunchează mândră, luna
Şi-un petec de senin ne e străjerul
Cu colţi de-argint înfipţi în crizanteme.
Pe strune reci îngân-o simfonie
Copaci desculţi şi fără diademe
Destin durut de frunză ruginie...
Mai trece-o toamnă, toamna mea şi-a ta
Doineşte-a jale lutu-n pragul iernii
Cenuşa geme-n umbre de vecernii
Doar noi, iubind mereu vom învia.
Limassol, Cipru
22 noiembrie 2012
Din tălpi de nori durute plânge cerul
Pe sângerânde piscuri ţipă bruma
În vise-ngenunchează mândră, luna
Şi-un petec de senin ne e străjerul
Cu colţi de-argint înfipţi în crizanteme.
Pe strune reci îngân-o simfonie
Copaci desculţi şi fără diademe
Destin durut de frunză ruginie...
Mai trece-o toamnă, toamna mea şi-a ta
Doineşte-a jale lutu-n pragul iernii
Cenuşa geme-n umbre de vecernii
Doar noi, iubind mereu vom învia.
Limassol, Cipru
22 noiembrie 2012



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu