.jpg)
Se lansează “Un roman de rahat”!
Adrian Suciu este scriitorul expert parlamentar
Talentul scriitoricesc şi l-a format în timp prin mult exerciţiu şi crede că poezia nu este o îndeletnicire reală decât pentru cei care au vocaţie. A ştiut mereu să se adapteze noului şi a schimbat diverse meserii contradictorii până să ajungă expert parlamentar în comunicare.
Adrian Suciu a fost pasionat de literatură încă din copilărie, însă scriitorul nu îşi aminteşte să fi moştenit această preocupare de la vreun membru al familiei sale. „Cred că sunt primul din familia mea care scrie altceva decât, eventual, scrisori de dragoste. Habar n-am de unde vine pasiunea pentru literatura. Ştiu doar că, prin gimnaziu, scriam tot felul de poezele care erau premiate pe la tot felul de concursuri", îşi aminteşte Adrian. Aceste poezele s-au transformat în timp în poezii şi chiar într-un roman publicat în România şi tradus în limbile engleză, franceză, germană maghiară şi occitană. Prima carte a poetului, „E toamnă printre femei şi în lume-versuri" a văzut tiparul în anul 1993, fiind urmată, în ordine cronologică, de: „Singur-versuri", „Plus, pamflete politice", „Nopţi şi zile-versuri", „Just Poems", „Din anii cu secetă- versuri". Iar ultima, dar nu cea din urmă, romanul „Sex cu femei".
Traseul de la poezii la rolul de scriitor în toată regula a fost presărat pentru Adrian Suciu cu multă ucenicie, cu ceva prieteni cu preocupări comune, cu încurajările unor profesori, dar a depins şi cursurile urmate la Facultatea de Litere Cluj-Napoca şi de practica din redacţia Revistei Echinox. „Plecasem student la Cluj cu ideea de a intra în redacţia revistei Echinox, despre care îmi povestiseră o gramadă de lucruri prieteni din jurul redacţiei revistei „Cadran" de la Bistriţa. A doua zi după ce am început facultatea, m-am înfăţişat în redacţia revistei cu un grupaj de poeme la mine. Ţin minte că era sedinţă de redacţie la Echinox. Am bătut la uşă şi le-am spus că vreau să fac parte din redacţie. Aşa am intrat în redacţia revistei Echinox", povesteşte scriitorul. Din studenţie, aşa cum scrie în propria biografie Adrian Suciu: „doreşte să-şi amintească prieteniile, distracţia, camaraderia din redacţia Echinox şi gramatica limbii române".
E bine că nu se poate trăi din poezie
De-a lungul vremii, poetul a schimbat mai multe meserii şi funcţii, conştient fiind că nu se poate trăi din poezie. A fost pe rând: miner, electrician, bişniţar, profesor, ziarist, funcţionar public. Astăzi este expert parlamentar în comunicare, relaţii publice şi protocol la Camera Deputaţilor. Poetul este de părere că e bine că nu se poate trăi din poezie. „E foarte bine că poezia nu e o meserie din care se poate trăi. Dacă s-ar putea trăi din poezie, ar fi şi poezia ca politica: plină de cretini. Aşa, rămân doar cei cu vocaţie. Esenţa vocaţiei este că nu se pierde din cauza unor date exterioare. Nu se pierd decât cei care nu au vocaţie, care doresc altceva decât să scrie literatură. Îşi doresc să fie recunoscuţi de societate, să fie recompensaţi material, să aibă succes la femei, să li se pună eticheta de poeţi, să mănânce pe gratis la manifestarile scriitoriceşti", mai spune Adrian Suciu.
Ce-i place
Scriitorului îi plac muntele, grădinăritul, pescuitul şi fotografia.
Ce nu-i place
Adrian Suciu spune răspicat că nu îi plac bărbaţii proşti, femeile frigide şi politicenii impotenţi.
Întrebări şi răspunsuri
Aveţi un blog. Ce părere aveţi despre fenomenul blogosferă ?
Adrian Suciu: Un fenomen inevitabil, care ne solicită un efort de adaptare tuturor, nu numai scriitorilor. Dar discuţia e eternă: când a apărut presa scrisă, acum vreo patru sute de ani, intelectualii subţiri spuneau că e ceva vulgar ca un scriitor să publice într-un ziar. Ulterior, mulţi mari scriitori ai lumii şi-au publicat operele în ziare.Aşa e şi cu blogosfera: cei incapabili de adaptare o să strâmbe din nas cu dispreţ. Ceilalţi o să meargă înainte şi o să-şi vadă de treabă.
Credeţi că o să se ajungă într-acolo încât să nu se mai tipărească cărţi şi totul o să fi doar online?
Adrian Suciu: Nu cred. Ziarele n-au dispărut când a apărut radioul. Radioul n-a dispărut când a apărut televiziunea. Televiziunea nu a dispărut când a apărut internetul. Public pentru carte va exista, atâta vreme cât va exista specia umană. Spaţiul virtual poate reproduce doar conţinutul unei opere. Opera ca obiect fizic va rămâne, însă, în permanenţă, măcar obsesia unui public maniac, bibliofil, decadent dintr-o anume perspectivă. Aşa că nu m-aş grăbi să cânt prohodul cărţii.
Profil
Născut: 21 decembrie 1970, Năsăud
Studii: Facultatea de Litere, Cluj Napoca
Ocupaţie: expert parlamentar, scriitor
Sursa:
http://adevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu