Şi noi, ce rătăcitori!
Ştii, că m-a rănit sărutul, când de toamnă m-am atins
La răscrucea unor drumuri unde zâmbetul s-a stins;
Peste fruntea-ngândurată ţi-am născut melancolii
Aşteptând pe umbra verii şi pe-un pas pierdut să-mi scrii...
Şi te-am ascultat şi astăzi, pe o frunză de-mprumut
Aş fi-mprumutat şi-o floare şi un cer de-aş fi ştiut
Că mi-e clipa, iar tocmită într-o galbenă gutuie
Şi-ntr-o soartă, banal scrisă şi cu tentă amăruie...
Eu mă caut într-o vină, tu mă scrii într-un poem
Eu am cer de nori deasupra şi în toamna mea te chem.
Să nuntim şi ploi şi lacrimi într-o clipă de-nceput
Ca şi cum în viaţa asta numai toamne-am fi avut...
Eu ţi-aş dărui din vara ce-a trecut peste noi doi
Doar un cântec fără note, cu durerile din noi;
Tu să-mi dai, de poţi, o liră, să-mi aşez un vis pribeag
Când de tine mi-este sete şi de vară mi-este drag...
Cum plâng verile de teamă, când le calcă peste flori
Paşii grei de toamnă rece! Şi noi, ce rătăcitori!
Vio Petre
Ştii, că m-a rănit sărutul, când de toamnă m-am atins
La răscrucea unor drumuri unde zâmbetul s-a stins;
Peste fruntea-ngândurată ţi-am născut melancolii
Aşteptând pe umbra verii şi pe-un pas pierdut să-mi scrii...
Şi te-am ascultat şi astăzi, pe o frunză de-mprumut
Aş fi-mprumutat şi-o floare şi un cer de-aş fi ştiut
Că mi-e clipa, iar tocmită într-o galbenă gutuie
Şi-ntr-o soartă, banal scrisă şi cu tentă amăruie...
Eu mă caut într-o vină, tu mă scrii într-un poem
Eu am cer de nori deasupra şi în toamna mea te chem.
Să nuntim şi ploi şi lacrimi într-o clipă de-nceput
Ca şi cum în viaţa asta numai toamne-am fi avut...
Eu ţi-aş dărui din vara ce-a trecut peste noi doi
Doar un cântec fără note, cu durerile din noi;
Tu să-mi dai, de poţi, o liră, să-mi aşez un vis pribeag
Când de tine mi-este sete şi de vară mi-este drag...
Cum plâng verile de teamă, când le calcă peste flori
Paşii grei de toamnă rece! Şi noi, ce rătăcitori!
Vio Petre



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu