SOAREnDAR !

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua! Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :

Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.

Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult

miercuri, 5 noiembrie 2014

De când ai plecat

Autor: Ana-Maria Păunescu04 Noi 2014 - 13:13
De când ai plecatKarina Knapek/Intact Images
De când ai plecat, toate mi s-au părut mai puțin importante pe lume. De când ai plecat, n-am mai reușit să mă simt în siguranță, decât după îndelungi negocieri cu norocul și cu nenorocul. De când ai plecat, ceasurile pe care le-ai lăsat mergând pe măsuță au început să se blocheze, unul câte unul, ca într-o absurdă competiție cu absența ta. De când ai plecat, tată, parcă am plecat și eu, un pic; atât cât să nu-mi mai recunosc pașii; atât cât să nu-mi mai simt pleoapele; atât cât să nu mai știu unde începe și unde se termină coșmarul. De când ai plecat, nu mai am răbdare pentru amănuntele care nu te privesc, pentru că mă gândesc, aproape mereu, la cât de grea e despărțirea noastră; provizorie. De când ai plecat, îți privesc pixurile și ochelarii și mă mir și eu, cum o făceai și tu, în poeme, că viața poate să meargă înainte chiar și fără tine. De când ai plecat, mă agăț de orice amănunt care ți-ar putea aduce, într-un fel sau altul, privirea înapoi. De când ai plecat, cu albastru cu tot, cu zâmbet cu tot, cu voce cu tot, am învățat și eu, cumva în locul tău, să iubesc în versuri și să-mi pun tot sufletul într-o strângere timidă de mâini. De când ai plecat, tată, am înțeles și cât sunt de rele cele rele și cât de urâtă lumea urâtă; asta chiar dacă au încercat cei pe care mi i-ai lăsat scut să mă ferească, atât cât se putea, de mocirlă și de neguri. De când ai plecat, dorul de tine se împarte între dor de tine și dor de mine; pentru că eu, tăticule, simt nu mai pot fi aceiași, oricât de mult m-aș strădui să-i mint și să mă mint că există cale înapoi. De când ai plecat, nu mai știu să privesc buletinele de știri și nici să ascult Radio România Actualități, așa cum făceam împreună, în seri de drum sau în amieze de casă și nesomn. De când ai plecat, străzile noastre s-au spart și trotuarele pe care nu am apucat să ne plimbăm sunt tot mai înguste; ca aleile de cimitir. De când ai plecat, trăim, iubim, plângem și ne aruncăm cu capul înainte în poezie, fără să ne mai dăm seama că asta, tată, tăticule, poate adâncește prăpastia de noiembrie care a vrut cu tot dinadinsul, în acel 2010 de coșmar, să ne sufoce mințile și palmele. De când ai plecat, mă simt a nimănui și a tuturor, exact ca o carte de versuri semnată de tine, pe care oamenii o uită pe raftul bibliotecii, dar o țin ascunsă în dreptul inimii, pentru că le e dragă. De când ai plecat, facem Festivaluri, ne luptăm cu morile de vânt și cu oamenii de carton care încearcă să-ți ciopârțească amintirea și, totuși, simțim că facem prea puțin, în comparație cu tot ce ai făcut și continui să faci tu pentru noi. De când ai plecat, tată, încerc să fac în așa fel încât să nu ți se stingă Flacăra, pentru că am ajuns să cred și eu în ea cu toată puterea. De când ai plecat, mă uit la copiii care au tată și care încă îl pot striga și mi se umplu ochii de lacrimi. De când ai plecat, toate fetițele care se dau în leagăn, în parc, mi se par niște norocoase și toți tăticii care le așteaptă pe băncuțe, niște eroi. De când ai plecat, mi-e atât de dor încât mă gândesc, uneori des, alteori foarte des, că ești undeva, în Ardeal, și că mâine, sau poimâine, sau peste câțiva ani, sau peste câteva eternități, o să suni pe linia ta și o să-mi spui: Ancuța tatii, deschide-mi poarta, ajung în 7 minute...
Sursa:
http://jurnalul.ro/editorial/de-cand-ai-plecat-680646.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text