... cand toamna ne asupreste ...
COLIND DE TOAMNA
Adrian Paunescu
Iar eu voi numi prabusire
Si toamna aceasta si viata
Natura isi iese din fire
Bolnava va fi dimineata .
Sunt fumuri departe pe creste
Si bate prin cheie austrul
Ce vreme de pierdere este
In burguri pustiu e,si lustru .
Dar tu,brusca noastra iubire ,
Accent aiurit pe cuvinte
Cand vii imi aduci prabusire ,
Prapad de aduceri aminte .
Incep sturionii inotul
In jertfa plecand in amonte ,
A lor este viata cu totul ,
Si moartea un alt orizont e .
Ce toamna ,ce noapte a firii ,
Extract de morminte prin frunze
Si-n corturi vulgare beau mirii
Emotia nuntii ascunse .
Noi doi ,indoita sfidare ,
Oglinda in sine -intoarsa ,
Aiurea prin toamna cea mare ,
Gunoiul in strada se varsa .
Atat de uzate cuvinte
S-asaza la mine pe gura
Mereu e ceva care minte ,
Mereu o speranta e pura .
In toamna cerestilor plangeri
Noi nu suntem unul si altul,
Ci diavoli in curtea de ingeri
Pe care-o condamna inaltul .
Si unde te duci cand e toamna
Si pomii pe noi se rastoarna ,
Ce jale la drum te indeamna
Si unde raman cand e iarna ?
1985
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu