Am să m-ascund de toate pentru-o vreme,
Vreau liniştea să-mi cânte la ferești,
Am obosit s-alerg printre dileme
Și să înfrunt orgolii omeneşti!
Am să privesc la lună şi la stele
Şi-am să vorbesc mai mult cu Dumnezeu,
Căci El mi-a fost toiag în vremuri grele
Şi m-a iertat, când nu-mi iertam nici eu.
Prin frunzele de toamn-am să-mi port pasul
Vremelnic și atât de trecător,
Şi-am să învăţ cum ele bun-rămasul,
Il iau senin, nu strigă şi nu dor.
M-oi furişa apoi în poezie,
in ea oricând mă pierd şi regăsesc;
De am greşit, iertată vina-mi fie,
Sunt doar un om, ce vindec, sau rănesc…
Licuța Pântia - Pur și simplu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu