Dor de nicăieri
“Mi-e dor de tine ca de toamnă,
Iar dacă vântul serii mi-ar șopti
Să te sărut pe-un colț timid de iarbă,
Cu frunze, buzele mi te-ar rosti…
Mi-e dor de râsul tău cu note muzicale,
De roua tulbure uitată printre vii,
Mi-e dor să îți acopăr surâsul cu petale,
Intr-un septembrie târziu, cu fluturi ruginii…
Mi-e dor de soarele ce răsărea din tine,
Mi-e dor să te cuprind în respirarea mea,
Când cerul desenează cu norii săi destine,
Tu să rămâi, ca să mă poți avea…”
(Silvana✍🏻) 🥰🍂🍁
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu