CORINA-ROTH

 La mulți ani, Dorina Lazăr!

„Cel mai important pentru mine este că am învăţat puterea de a îndura”

S-a născut pe 7 noiembrie 1940, la Hunedoara. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Actorie la clasa profesorului Ion Finteşteanu, având ca asistenţi pe Sanda Manu şi Dem Rădulescu.

„Eu i-am avut profesor pe meşterul Ion Finteşteanu, pe Sanda Manu şi Dem Rădulescu. Primul lucru pe care îl învăţai erau disciplina şi respectul faţă de scenă. Eu acum, când văd un actor tânăr intrând cu şapca sau basca pe scenă, mă înfior, pentru că Finteşteanu nu admitea să intri cu capul acoperit. Erau profesori Dina Cocea, Şahighian, Alexandru Finţi, Beate Fredanov, Beligan. Aveai de la cine învăţa, pentru că mergeai şi-i vedeai pe ei pe scenă. Când îţi spuneau că e bine ştiai că e bine, când îţi spuneau că nu e bine nu era bine. Am venit de la Hunedoara cu o voce subţirică şi era un tenor bătrân, Weintraumb, patru ani în fiecare zi am făcut exerciţii dimineaţa, înainte de cursuri, şi a izbutit să-mi aducă vocea în piept şi am acum o voce de mezzosoprană”

https://www.facebook.com/clvfilm/

A debutat în 1961 la Teatrul Regional Bucureşti, iar din 1969 este actriţă la Teatrul Odeon. Pe marele ecran a debutat în 1974 în filmul „Păcală” al regizorului Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a mai jucat se numără „Angela merge mai departe” (1981), „Liceenii” (1986), „Balanţa” (1991) şi „Amen” (2001).

„Important pentru un actor este să aibă calităţi şi noroc. Şansa are mare importanţă în cariera unui actor. Să fie perseverent, să aibă puterea să îndure. Replica celebră din „Pescăruşul”: «Cel mai important pentru mine este că am învăţat puterea de a îndura!» Îi sfătuiesc pe tineri să nu se facă actori dacă nu au stomac de struţ. Ei trebuie să digere toate umilinţele la care sunt supuşi fără voie sau cu voie de către regizori, de text, de către împrejurări. Câteodată sunt doi pe rol şi ăla ţi se pare că este mai ocrotit sau că e mai bun şi trebuie să înghiţi povestea asta, s-o digeri. Puterea de a îndura mi se pare cel mai serios lucru într-o carieră.

Toţi colegii mei de scenă cu care am jucat vreodată şi care aveau vreo suferinţă în culise în clipa în care intrau în scenă nu mai aveau nimic. Eu, mărturisesc, sunt bătrână, sunt grasă, mă mişc mai greu, mă dor toate încheieturile. Dacă se schimbă vremea, dacă plouă la Satu-Mare, eu simt la Bucureşti. În clipa în care am intrat în scenă nu am kilograme, nu am suferinţe, toată concentrarea se duce pe ce ai de făcut şi restul se inhibă. Când ai ieşit afară începi iar să te vaiţi. Acesta este miracolul scenei.”

În anul 1979 a primit premiul Leul de bronz la Festivalul International de Teatru de la Arezzo, pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul Cea mai bună actriţă de film din partea Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolul Angela din „Angela merge mai departe” (1981). În anul 2000 a fost decorată cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler. Din 2003 este directoarea Teatrului Odeon.

https://www.facebook.com/clvfilm/

A fost recompensată cu Titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, una dintre cele mai importante distincţii acordate de către Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa.