Pe coșul casei iese fum
Și-n poartă vin colindători,
Dar, din păcate, nici acum,
Nu sunt acas' de Sărbători!
De alte vremi mi-aduc aminte
Și-un dor nestăpânit m-apucă,
Căci simt mirosul de plăcinte
Și cel de cozonaci cu nucă!
Și nimeni dorul nu mi-l stinge,
Când stau pe gânduri la fereastră,
Uitându-mă, ce frumos ninge,
Dar nu la fel ca-n curtea noastră!
Chiar dacă am aici de toate,
Nimic nu e la fel de bun,
Că sunt plecat așa departe
Și-n suflet nu mai simt Crăciun!
Ce poate oare ca să-mi șteargă,
O lacrimă în ochi rămasă,
Când multe amintiri mă leagă,
De Sărbătorile de-acasă?!
Nimic nu poate ca să-mi stingă,
Dorul...care prin timp mă poartă,
Când văd că a-nceput să ningă...
Peste copilul de-altădată!
Dorel Mărgan ✍️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu