Visul unei nopți de iarnă
În visul unei nopți de iarnă în care eu eram copil,
Mi-am revăzut o zi din viață, fără pretenții fără stil,
Aveam un caracter aparte, pe care azi nu-l mai dețin
Și o privire blândă, caldă, din care mi-a rămas puțin.
Eram cu frații și părinții în casa-n care am crescut,
Aveam aceleași obiceiuri și parcă toți același gând
În visul meu venea Crăciunul, iar noi cântam de zor colinde
Și rasuna de glasuri casa, când repetam să ținem minte.
Se pregăteau părinții noștri că era ziua de Ignat,
Se-nfierbanta în oale apa, că aveam porcul de tăiat.
În foc de paie-l pârlea tata si ridica scântei cât casa,
Noi alergam de nerăbdare, știind ce plină va fi masa.
Și fiecare-n felul nostru după puterea ce-o aveam,
Ne ajutam cu drag părinții și Doamne, cât ne bucuram.
Acum când scriu mi-s ochii umezi si văd acele clipe-n zare,
Pe tata cum scotea soriciul și ni-l dădea frecat cu sare.
In casă sfârâia ceaunul și treaba mamei începea,
Prajea câte puțin din toate, pomana porcului făcea.
Cu mămăligă aburinda, la masă toți ne adunam
Și la îndemnul mamei blânde, întâi de toate ne-nchinam.
Am fost copil pentru o noapte și-am stat la masă cu părinții,
Astăzi mă rog să-i ierte Domnul, și să-i așeze-n rai cu Sfinții.
Și-acum aștept cu drag Crăciunul, cu tot ce-am învățat acasă
Și am luat eu locul mamei și-mi chem copiii mei la masă.
autor Rodica Larie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu