Nu ți-am cerut prea multe
.
Nu ți-am cerut prea multe, doar o oră,
Pe care să o pot fura din ceas,
S-o decomprim și-n ea cumva să-nghesui
Iubirea, dorul care mi-au rămas.
Nu ți-am cerut prea multe, doar un zâmbet,
Pe care să-l repet apoi în gând,
Să vindece puțin, cât se mai poate,
Din rana-n care am intrat plângând.
Nu ți-am cerut prea multe, trei cuvinte,
Să le traduc, pe rând, din alfabet
Și să mă mint că-s scrise pentru mine,
Ca aerul înspre plămâni. Încet.
Nu ți-am cerut prea multe, doar un cântec,
Să-l ascultăm deodată, ca-n poem,
Și să îmi spui, ca din obișnuință,
Că nu mai sunt motive să mă tem.
Nu ți-am cerut prea multe, nici iubire,
Nici vorbe mincinoase, de decor,
Ci numai bunătatea care mâine
Să mă păstreze vie, dacă mor.
Dar azi atât de singure sunt toate
Și aerul ce stă-ntre noi e mut,
Încât, știind că n-am cerut prea multe,
Încep să mă întreb: cui n-am cerut?
Din întrebare-n întrebare. Scrum.
Cine ai fost? Și cine ești acum?
Ana-Maria Păunescu
#totusipoezia, #apaunescu, #anamariapaunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu