🌺 Povestea dragostei de garoafă
Se spune că demult, pe când florile încă își căutau rostul pe pământ, trăia într-un sat o fată pe nume Ilinca. Avea obrajii rumeni și un suflet atât de bun, încât până și păsările se opreau din cântat ca să o asculte.
În același sat trăia și Andrei, un tânăr grădinar care iubea florile mai mult decât orice. În fiecare dimineață îi lăsa Ilincăi câte o floare la poartă: ba un mac, ba o margaretă, ba un crin. Dar niciuna nu reușea să spună tot ceea ce simțea.
Într-o zi, bătrâna satului i-a spus:
— Dragostea adevărată are nevoie de o floare care să nu se ofilească în inimă, chiar dacă petalele îi cad.
Atunci Andrei a plecat prin lume să găsească acea floare. A mers prin munți, prin câmpii și prin păduri, până când a întâlnit o bătrână necunoscută. Ea i-a dăruit o floare simplă, cu petale catifelate și parfum discret.
— Aceasta este garoafa. Nu este cea mai falnică dintre flori, dar este cea mai statornică. Ofer-o doar dacă iubirea ta este adevărată.
Când Ilinca a primit floarea, a zâmbit și a spus:
— Nu frumusețea ei mă cucerește, ci inima cu care ai dăruit-o.
În clipa aceea, garoafa s-a înroșit ca focul, iar parfumul ei s-a răspândit peste întregul sat. De atunci, oamenii au spus că garoafa poartă în petale dragostea sinceră, respectul și credința că iubirea adevărată înflorește chiar și în cele mai grele vremuri.
De aceea, bătrânii obișnuiau să spună că atunci când primești o garoafă dăruită din suflet, nu primești doar o floare, ci o promisiune: aceea că cineva te va purta mereu în inimă. 🌺
Sursa
Internet



.jpg)






Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu